O treaptă udă

În întuneric, ploaia făcea să lucească treapta magaziei. Margen veni cu o ladă pe umăr și se opri brusc: apa se prelingea pe zid, traversa treapta și dispărea pe sub ușă. Lăsă povara jos. Doi trecători îi explicaseră cum ar fi trebuit să treacă de treaptă; niciunul nu se oferi să mute lada. Jalvi, cu mâinile crăpate și părul întunecat, chemată de lângă șanțul de scurgere al depozitului, se aplecă să urmărească apa. „Nu vine de sus”, spuse. Arătă jgheabul înfundat cu cârpe și frunze. Margen scoase primul mănunchi cu vârful cizmei. Un firicel de apă își schimbă direcția. Îl urmă altul. Nu fu suficient ca pardoseala să se usuce, dar apa nu mai intră pe sub ușă. Jalvi se întoarse la canal să verifice dacă nu se înfunda din nou. Margen ridică lada cu mai multă grijă. La Talmar, ploaia nu avea nevoie de un vinovat. Avea nevoie de o scurgere. Margen își puse iar piciorul pe treaptă, o încercă și abia apoi porni mai departe.