Aceleași frânghii

La prima lumină a dimineții, Pasken se întoarse la barca lui Navren. Frânghia reparată cu o zi înainte era exact unde fusese lăsată. Nu cedase și nu arăta urme de răsucire. Ucenicul o cercetă pe toată lungimea înainte să slăbească parâma. Granek îl privea de pe chei, adăpostit sub o prelată împotriva ploii. „Ai găsit ceva?” „Nu.” „Atunci de ce durează atât?” Pasken tăcu, temându-se de răspuns. Granek încuviință încet. „Bine. Lucrurile periculoase nu sunt obligate să te prevină.” Când sosi Navren, parâma era pregătită, iar nodul trecuse două verificări. Barcagiul ar fi preferat una singură, mai rapidă. Nu spuse nimic. Porni doar când Granek îi făcu semn.