Ușa cazărmii

Târziu în noapte, Gammar reveni la postul de gardă. Nivra, cu umeri puternici și pas sigur, oprise o patrulă ca să mute de pe drum o ladă abandonată. Rakshen, tânărul cu părul negru ca pana corbului care o însoțea, nu înțelegea de ce pierdeau atâta timp cu un obiect aparent inofensiv. „Fiindcă cineva s-ar putea împiedica de el pe întuneric”, răspunse Nivra. Pe biroul Comandantului aștepta raportul Rekăi: o căruță fără proveniență declarată și trei cheiuri fără incidente. Gammar citi ambele știri cu aceeași atenție. Rakshen propuse să amâne restul până la schimbul de tură. „Pentru cineva, tura următoare a început deja”, spuse Gammar. Înainte să închidă ușa, privi drumul degajat. O noapte fără zarvă, gândi el, depindea adesea de gesturi mărunte pe care nimeni nu avea să le povestească a doua zi.