Ultima lumină deasupra portului

Discul galben al lui Avar dispăruse deja dincolo de linia coastei când Navren se trezi între doi negustori care se certau pentru aceeași încărcătură. Lumina felinarelor cădea pe lemnul umed și pe registrul lui Karven. Cei doi nu se contraziceau asupra cantității, ci asupra momentului când fusese stabilit prețul: înainte sau după ultimul transport. Vayuk, cu părul lung prins la ceafă, venise să predea o velă ale cărei cusături tocmai fuseseră reparate. El ținu nemișcată lada pe care un hamal încerca s-o treacă printre ei. „Puteți continua cearta după ce eliberați trecerea”, spuse. Tarvi, înaltă și cu ochi deschiși, cercetă cerul dincolo de acoperișuri fără să caute semne bune ori rele: voia numai să știe dacă vântul ar putea încurca munca din dimineața următoare. Prețul nu fu hotărât. Cei doi negustori își păstrară argumentele și marfa. Lada traversă cheiul, ceea ce pentru descărcători era un progres mai folositor decât orice victorie în vorbe.