Registrul și drumul

Reka, cu degetele pătate de cerneală, îi înmână lui Gammar registrul intrărilor în oraș. Comandantul Gărzilor îl deschise la ultima pagină și observă imediat un spațiu gol: o căruță intrase, încărcătura fusese numărată, dar locul de proveniență nu fusese trecut. Lekun, mărunt și cu părul negru, cel care copiase raportul, explică faptul că străjerul de la poartă îi spusese că nu observase nimic neobișnuit. „Nu te-am întrebat dacă era ceva neobișnuit”, răspunse Gammar. „Te-am întrebat de unde venea.” Cererea părea modestă până când cineva încerca să răspundă. Reka puse deoparte foaia incompletă fără să umple golul cu o presupunere. Lekun se angajă să-l întrebe pe străjer după încheierea schimbului. „Nu s-a întâmplat nimic”, observă el. „Sper”, spuse Gammar. Închise registrul. „Treaba noastră este să aflăm ce s-a întâmplat chiar și în zilele în care nu se întâmplă nimic.”